marți, 1 noiembrie 2011

Un tramvai numit dorinţă şi... o carte de bucate

Săptămâna trecută, organizatorii „Tennessee Williams New Orleans Literary Festival” anunţau continuarea vânzărilor cu redu­cere a tichetelor de acces VIP la toate manifestările ediţiei cu numărul 26, care ar trebui să aibă loc în martie, anul viitor. Cursuri şi evenimente teatrale, expoziţii, serate literare, dineuri şi cocteiluri, cinci zile la pachet, cu o reducere de 100 de dolari. Mie-mi lipseşte doar tramvaiul... care să mă ducă în America, mai ales că – „wow!” – unul dintre evenimentele anunţate este (re)lansarea unei cărţi de bucate, „Dinner With Tennessee Williams”, care a crescut, ca un aluat de pâine, din dragostea unui oraş pentru un scriitor.
Azi, New Orleans e răvăşit de furtuna tropicală Lee, căreia nu i-ar face faţă nici Stanley Kowalski (interpretat magistral, acum exact 60 de ani, de Marlon Brando). Îmi doresc ca după furtună să se arate soarele (şi la New Orleans) şi, chiar dacă nu am restul de 400 de dolari pentru „all-pass”-ul VIP (şi nici banii de drum până-n Ame­rica şi celelalte), tot mi-aş dori să fiu acolo-n primăvară. Nu neapărat pentru cartea de bucate, deşi sunt sigură că merită, câtă vreme e scrisă de trei pasionaţi ai bucătăritului... şi-ai lui Tennessee Williams. Greg Picolo e un chef local, cu renume în Louisiana şi în State, care a gătit, inspirat de dramaturgia lui T.W., la ultimele unsprezece ediţii ale festivalului de literatură. „Mi-a fost de multe ori alături, când găteam, îi simţeam răsuflarea în spate.
E ca şi cum mi-ar fi şoptit la ureche reţetele, iar eu nu am făcut decât să le pun în practică”, spune el, ca să ne convingă că spiritul dramaturgului pluteşte în aburii bucatelor de pe plită. Troy Gilbert – cel de-al doilea coautor – a mai scris şi alte cărţi de bucate; lui i-a revenit sarcina să stilizeze textul (şi, uneori, să creeze reţete). Kenneth Holditch este doctor în li­teratură, expert în dramaturgia lui Tennessee Williams şi a fost consultantul cărţii, punând în relaţie reţeta cu textul literar. Nu vă pot da o reţetă acum, dar un pont „T.W.” vă vând: cotletul de porc ar putea ieşi genial dacă l-aţi găti înăbuşit într-un sos pe bază de cola, Bourbon, melasă, ulei de măsline, sos de soia şi suc de mere verzi, condimentat cu ceapă, usturoi tocat, cimbru, rozmarin, sos Tabasco, sare şi piper.

Publicat in Jurnalul National din 7 septembrie 2011

Niciun comentariu: