Cartea cu prieteni: „Sănătatea are gust”

Despre prietenie şi prieteni vorbim adeseori, dar cred că niciodată nu ne-am gândit că avem un prieten mai de nădejde decât oricare altul din jurul nostru şi acela este: mâncarea. Mai bine zis, dacă ştim cum să mâncăm, ce să mâncăm şi când să mâncăm, putem să aflăm multe despre prietenie. Despre prietenia dintre sănătate şi mâncare, despre prietenia dintre om şi alimente. Şi pentru că tocmai a aşezat dinaintea celor înfometaţi de cunoaştere o carte cu un titlu sugestiv - „Sănătatea are gust” (Editura Curtea Veche) – am rugat-o pe dna dr Mihaela Bilic, cunoscut nutriţionist, să ne vorbească despre această prietenie.
„Cred că noi am făcut din mâncare şi din tot ceea ce înseamnă alimentaţie o pro­blemă, pe care am construit-o pe o fundaţie care nu există. Organismul nostru ştie să ceară ceea ce are nevoie, foamea, saţietatea sunt lucruri pe care nu trebuie numai să le acceptăm, ci să le exprimăm. Am declanşat un război acolo unde nu era nevoie de el şi organismul şi-a pierdut reperele şi a transformat mâncarea într-un duşman, pentru că ne-am adresat mâncării pentru cu totul alte probleme. Noi încercăm să umplem cu mâncare goluri, cum ar fi tristeţea, frustrarea, nerealizările, întotdeauna ne îndreptăm spre mâncare din punct de vedere emoţional şi nu realizăm că ea de fapt nu poate să umple acel gol şi nu ne poate rezolva o problemă”.
Mâncarea face parte din firescul vieţii, „mâncarea aceea autentică, aşa cum o făceau bunicele noastre”, mai spune autoarea, care, pentru a-i susţine pledoaria, le-a adus la Bucureşti (şi) pe bunicuţele din Ţara Făgăraşului, „să le vedem cât sunt de autentice, să le vedem că pot să bea un păhărel de rachiu, că pot să danseze la 80 de ani, că pot să gătească şi să meargă la coasă la vârsta aceasta, tocmai pentru că nu s-au îndepărtat niciodată de firesc”. Tanti Cornelia lu’ Moisoi, venită din satul făgărăşean Mândra, s-a aliat Mihaelei Bilic, îmbiindu-ne cu fasole bătută, zacuscă şi alte bunătăţi gătite după reţetele străvechi, la un eveniment de lansare care a început luni, 24 octombrie, la Clubul Loft din Bu­cu­reşti şi continuă şi azi, pentru că durează, ca nunţile din poveşti, trei zile şi trei nopţi.
„În onoarea noii mele cărţi de bucate, intitulată «Să­nătatea are gust», am organizat o petrecere românească, tocmai pentru a ne aminti de rolul pe care mâncarea îl are în viaţa noastră şi de atmosfera în care trebuie să se desfăşoare ma­sa”, spunea dr Mihaela Bilic. Pentru a-şi uimi şi mai mult oaspeţii, autoarea a împărţit locul pe şase secţiuni, câte una pentru fiecare dintre cele şase tipuri de alimentaţie la care face referinţă – masa în familie, la restaurant, la cantină, la colţ de stra­dă, serbarea câmpenească şi... bu­cătăria Raiului. „În aceste şase ta­blouri, dincolo de alimentele care sunt prezente pe mese, am vrut de fapt să recreez atmosfera, emoţia, am­bianţa – care contează mai mult decât ceea ce avem în farfurie.”
Având 55 de capitole şi patru secţiuni majore (prima – de la naştere la senectute, a doua dedicată persoanelor care vor să-şi îmbu­nătăţească performanţele fizice sau intelectuale, a treia – despre alimentele-prietene, care ne pot ameliora starea de sănătate şi cea de a patra despre slăbiciunile noastre gurmande), „Sănătatea are gust” este o carte de familie, prima de acest fel care a apărut la noi.

Să mănânci ca-n Rai sau despre ciocolată, mere şi ispitele Evei

„Aici o să zâmbiţi, dar am primit două mesaje diferite, neaşteptate amândouă...”, îmi spune Mihaela Bilic, când o întreb despre conceptul „bucătăria Raiului”. „Am aflat că ciocolata şi boabele de cacao erau considerate de maiaşi şi de azteci ca fiind hrana zeilor. Şi am primit apoi de la un drag prieten, care este preot şi are doctoratul în religie, un mesaj care şi pe mine m-a pus pe gânduri: în Rai, Evei i-a fost interzis mărul şi din câte bunătăţi trebuie că există acolo, ea mărul acela l-a dorit. Statutul nostru de păcătoşi, de muritori, se trage de la un măr interzis. Alăturând cele două idei, aş spune că este esenţial nu numai să nu ne interzicem mân­căruri – pentru că, iată, că ele apoi devin dorite şi ne invită să păcătuim –, dar, atenţie, savoarea şi plăcerea venită din aliment trebuie nu numai permisă, trebuie degustată la maxim.” Trebuie doar măsură în toate.

Articol publicat in Jurnalul National din 26 oct.2011