Reţeta de suflet – Carte de bu­cate inspirată de muzica Beatles

Ea a venit pe fereastra bucătăriei. Ea – cum care Ea? Inspiraţia, desigur. Sau muzica? Stephen J. Spignesi publica, în urmă cu un deceniu, o carte de bucate ale cărei reţete, toate, au fost inspirate de muzica legendarei formaţii britanice Beatles. "She Came in Through the Kitchen Window" este titlul acestei cărţi, scrisă cu mult umor (şi cu multă ştiinţă culinară), din care puteţi găti în timp ce fredonaţi melodiile celor patru "muschetari" ai rockului. În ge­neral, ne întrebăm cum asociem mâncarea cu băutura, nu cu mu­zica. De data aceasta, pentru că vorbim despre reţete aparte, Stephen J. Spignesi a mizat mult pe aliteraţii şi jocuri de cuvinte, aşa că vă va veni uşor să aflaţi care e piesa muzicală potrivită luându-vă după numele pe care le-a dat el bucatelor: "Any Thyme at All" este, de fapt, un delicios pui cu lămâie şi cimbru, "Give Peas a Chance" te provoacă cu paste italiene cu mazăre, "I’d Love to Tuna You" e o tocaniţă cu ton roşu. Dacă nu ştiţi ce să fredonaţi la desert, Spignesi vă sugerează "Savoy Truffle", de pe "White Album" al lui George Harrison – bineînţeles, însoţind cele mai soft trufe de ciocolată de pe planetă. Dominând de mai bine de o jumătate de secol piaţa muzicală de gen (The Beatles a fost înfiinţată în 1960, în Liverpool, dar succesul îl vor cunoaşte abia din 1962, când cântă pentru prima dată în formula de aur John Lennon, Paul McCartney, George Harrison, Ringo Starr), formaţia a incitat mereu imaginaţia fanilor. Despre cum şi ce mâncau beatles-ii ştim puţine lucruri – deşi se pătrează o fotografie cu Yokko Ono gătindu-i lui John Lennon şi meniul de la întâlnirea celor patru cu Elvis Presley, în 1965. Pot să vă dau însă, foarte pe scurt, o reţetă de biscuiţi, aşa cum a creat-o Spignesi. Pentru trei ceşti şi jumătate de făină, ai nevoie de 4 linguriţe de praf de copt, o linguriţă şi jumătate de sare, o lingură de piper negru, măcinat, 150 ml ulei de măsline, 225 ml apă. Se amestecă toate ingredientele, se întinde o foaie de aluat şi se taie în fâşii de dimensiuni potrivite. Se pun în tava în care s-a potrivit hârtia pentru copt. Se la să la foc potrivit (în cuptorul preîncălzit) timp de 25-30 de minute. O reţetă picantă, pentru "beatlesmaniaci"!

Publicat in Jurnalul National din 6 septembrie 2011

Paul McCartney, de la chitara "Beatles" la coada cratiţei

Lansată la puţină vreme după nunta lui Paul McCartney cu moştenitoarea unui miliardar, cartea de bucate a fostului component al legendarei trupe „Beatles” promite să devină best-seller-ul sezonului de cumpărături de Crăciun, în Marea Britanie.
De vreo douăzeci de ani, Paul McCartney a intrat în „The Guinness Book of Records” drept compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii - şi se pare că e foarte greu de dat jos de pe poziţia asta. Cu „Beatles”, trupa anilor '60 alături de care a cunoscut celebritatea, e de asemenea în Cartea Recordurilor – formaţia celor patru britanici fiind cea mai îndrăgită trupă rock din toate timpurile. Şi s-ar părea că Sir Paul se pregăteşte să mai intre o dată în „ceaslovul recordurilor”, la o categorie mai specială: bărbatul care a fost cel mai rapid dat pe brazdă de nevastă...
Ei, hai – veţi zice – că n-o fi chiar aşa! Dar cum să gândeşti altfel când vezi că Sir James Paul McCartney (ca să-i spunem numele-ntreg) s-a însurat pe 9 octombrie (cu Nancy Shevell, moştenitoarea unui miliardar newyorkez) şi nici nu s-a sfârşit luna că a şi scos pe piaţă o... carte de bucate. Vă veţi fi aşteptând să lanseze un compact disc cu melodii noi pentru cea de a treia soţie a lui. Ei bine, nu s-a întâmplat asta şi nu ştiu zău dacă de vină e „fata” (o puştoaică de 51 de ani, pe lângă Paul, care l-a 69 de ani s-a încumetat să-şi pună pentru a treia oară pirostriile), că nu l-o fi inspirat să mai compună un hit, ori poate pasiunile lui culinare latente or fi explodat tocmai acum, o dată cu noua iubire împărtăşită. Nedesluşite sunt căile... muzicii care sfârâie în tigaie şi bolboroseşte în oala cu ciorbă.
„Lordul rockului britanic” n-a fost chiar singurel în intreprinderea asta. Nevastă-sa, Nancy, e co-autoarea volumului „The Meat Free Monday Cookbook”. Mai mult decât atât, cei doi au avut şi un consilier de nădejde: pe carismaticul tele-bucătar Jamie Oliver. Gurile rele spun că Sir Paul o să-l bată, anul ăsta, pe drăguţul de Jamie, chiar la propriu-i joc şi că până-n Crăciun va avea vânzări spectaculoase, cartea cântăreţului depăşind-o, ca interes, pe cea a lui J.O. - „Jamie's Great Britain”, lansată numai cu o săptămână înainte. (Cu alte cuvinte, Jamie dragă, aşa-ţi trebuie dacă eşti prea generos!) Până la sfârşitul acestui an, cartea urmează să intre de asemenea pe pieţele din Australia, Franţa, Germania, Olanda şi Finlanda, iar în februarie, anul viitor, în Statele Unite ale Americii.

„Lunea fără carne”

Publicată în 40.000 de exemplare, cartea cuplului McCartney-Shevell se bazeză pe experienţa unei campanii pe care Sir John a dus-o în 2009. Ideea era de a convinge familiile britanice să mănânce măcar o dată pe săptămână fără carne. De aici şi titlul, pe care l-am putea traduce: „Carte de bucate pentru lunea fără carne”. Acuma, dacă veţi fi vrând să postiţi miercurea sau vinerea (cum se cuvine pe la noi), cartea tot vă ajută, că reţetele nu au habar de zilele săptămânii.
Campania lansată de Paul McCartney, în 2009, pornea de la un raport al Naţiunilor Unite, cu privire la consumul de carne în lume, care îi poziţiona pe britanici în fruntea clasamentului carnivorilor. Sir Paul, ca unul care a fost multă vreme vegetarian, aflând că industria cărnii şi fermele zootehnice sunt responsabile pentru procente destul de importante ale emisiilor în atmosferă de oxid de nitriu, de dioxid de carbon, de metan ş.a., a decis să se implice, pentru sănătatea oamenilor şi a planetei. În prefaţa cărţii, Paul McCartney scrie că, dacă ar deveni vegetarieni măcar o zi pe săptămână, oamenii ar putea să facă diferenţa între viitorul unei planete pe care ne vom simţi bine şi cel al unei planete pe care nu se va mai putea locui. La lansarea cărţii, la Londra, Paul McCartney a arătat care sunt avantajele deciziei de a fi măcar o zi pe săptămână vegetarian, de la implicaţiile sociale şi asupra mediului înconjurător, până la cele de etică sau de sănătate, ca să nu mai vorbim de avantajul financiar.

Nancy, în umbra Lindei McCartney

Ziceam că Nancy l-a dat pe brazdă pe Paul. De fapt, era doar o figură de stil. Ca să spunem adevărul adevărat – nu te supăra, Nancy, dar se pare că ţi-ai început cariera de nevastă la umbra Lindei, chiar dacă ţi-ai pus semnătura pe carte! - pasiunea pentru gastronomie Paul McCartney a dobândit-o în timpul primului său mariaj cu fotografa Linda Louise McCartney (prima Lady McCartney), născută Eastman. După căsătoria lor, în 1969, Linda s-a străduit să-l atragă pe Paul pe calea vegetarianismului, reuşind să facă din el un simbol al mişcării, în 1975. Ea l-a împins în faţă şi în mişcarea luptătorilor pentru drepturile animalelor. Iar în 1998, când a murit, i-a lăsat pe umeri toate proiectele ei. Pe cea de a doua nevastă, fotomodelul Heather Mills, Paul n-a avut şanse s-o dezveţe de gustul cărniţei. Numai că ea era dintre aceia care măncâncau o singură zi în săptămână carne (şi poate nici atât). Aş zice că se apropia de ideea de flexitarianism ori vegetarianism flexibil. Cu Nancy se pare că Paul se întoarce la bunele obiceiuri (alimentare) de cuplu, deprinse de la Linda. Cât despre „pofta” de a scrie cărţi de bucate, tot de la prima nevastă i-a venit. Ea e autoarea volumelor „Linda McCartney's Home Cooking”, „Linda's Kitchen” şi „Simple and Inspiring Recipes for Meatless Meals” (titlul ăsta din urmă spune mai mult decât trebuie despre cine i-a inspirat lui Paul cartea de bucate).
La 12 ani de la moartea primei neveste şi la o săptămână de la nunta cu cea de a treia, „The Meat Free Monday Cookbook” pare mai degrabă un omagiu pentru Linda, decât un dar pentru Nancy.

Articol publicat in editia online a Jurnalului National din 29 oct 2011