Alaltăieri a murit Ellis Grey. La televizor. Ellis Grey, mama doctoriţei Meredith, personajul principal din filmul "Anatomia lui Grey". Serialul tot rulează de vreo câţiva ani, aşa că pot vedea oricând orice episod, fără teama că nu înţeleg cursul poveştii. Dar alaltăseară m-am uitat cu atenţie pentru că, până la o nouă reluare, nu am s-o mai văd pe Ellis. De ce a devenit dintr-o dată atât de important acest personaj secundar? Pentru că am aflat că e interpretat de actriţa Kate Burton, fiica celebrului Richard Burton cu prima lui soţie, Sybil Burton Christopher. Richard a părăsit-o pe Sybil pentru diva cu ochi violeţi de la Hollywood, Elizabeth Taylor, pe vremea când fiica lor, Kate, avea patru ani. Era epoca "Cleopatrei", glamuroasa regină a Egiptului care l-a vrăjit pe Cezar. Unii spun că Richard s-ar fi săturat de mâncărurile velşe ale nevestei lui dintâi... Minciuni sfruntate. Sybil – care după divorţul de Richard a reuşit să se impună ca "regină a scenei disco", deschizând în New York unul dintre cele mai populare cluburi ale epocii (unde, apropo, au cântat Julie Andrews, Leonard Bernstein şi obişnuiau să intre Sophia Loren, Bette Davis şi Nureyev) – s-a dovedit a fi şi o bună bucătăreasă. Câteva dintre reţetele ei au fost publicate într-o carte de bucate a epocii "swing" (alături de cele ale unor nume mari din branşă), "Singers & Swingers In The Kitchen", tipărită în anii ‘60. E drept însă că nici rivala ei, Elizabeth, nu s-a lăsat mai prejos, iar numele ei (dimpreună cu reţeta de rigoare) îl întâlnim într-o altă carte, publicată două decenii mai târziu, cu reţete ale actorilor de la Hollywood care îşi declaraseră într-o vreme simpatia pentru dieta vegan, "The Hollywood Vegetarian Cookbook". Reţeta propusă de Elizabeth cică n-ar avea decât 37 de calorii şi colesterol zero. Oricum, nu e o mâncare propriu-zisă, ci un sos vinegretă, care are la bază un căţel de usturoi zdrobit, cinci linguri de bulion (supă concentrată) de legume, o lingură de ulei, o lingură de suc de lămâie, o lingură de oţet balsamic, o jumătate de lingură de chivas mărunţit, o jumătate de lingură de asmăţui (pătrunjel creţ mentolat) mărunţit, un vârf de lingură de sos Tabasco (doar pentru gust şi numai dacă e la îndemână), puţină sare şi piper negru măcinat. Elizabeth obişnuia să amestece primele şapte ingrediente, să le lase la marinat două ceasuri, după care adăuga restul ingredentelor şi le potrivea de gust. Sosul cleopatro-elizabetan se potriveşte de minune la o salată de crudităţi sau la legume coapte pe grătar.
Publicat in Jurnalul National din 9 august 2011
Se afișează postările cu eticheta "The Hollywood Vegetarian Cookbook". Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta "The Hollywood Vegetarian Cookbook". Afișați toate postările
marți, 1 noiembrie 2011
Reţete dictate de fantome şi-o carte de bucate a celebrităţilor moarte
La ora la care scriu aceste rânduri, mai e undeva un colţ de planetă unde noaptea de Halloween încă nu s-a sfârşit; o fantomă sau un “mort-viu” mai dictează, încă, o reţetă de biscuiţi şpriţaţi cu ciocolată pentru o nepoată căreia i s-a făcut dor de dulciurile bunicii. Veţi fi crezând poate că aiurez, că m-o fi atins vreun blestem ciudat, însă tot ce citiţi acum e perfect plauzibil.
În bucătărie, pe urmele vedetelor de la Hollywood
Noaptea asta, un foarte îndrăgit realizator de emisiuni radio, ascultate în Statele Unite ale Americii şi-n Canada, deopotrivă, Frank DeCaro a lansat în direct, “pe unde”, “Cartea de bucate a celebrităţilor moarte” (“Dead Celebrity Cookbook”). De ce a ales noaptea de Halloween pentru lansare e lesne de înţeles. Iar ce se află între coperţile cărţii veţi afla citind mai departe. Toate vedetele din Era de Aur a Hollywoodului, cu reţetele şi anecdotica lor, şi-au dat întâlnire pentru un festin pantagruelic. Câştigătoarele statuetei Oscar Elizabeth Taylor şi Katharine Hepburn, comicii Lucille Ball şi John Ritter, Liberace, Frank Sinatra ş.a. DeCaro povestea că-ntr-o altă noapte de Halloween, în 1975, pe când era elev la un colegiu din New Jersey, a organizat o petrecere foarte reuşită, la care toţi trebuiau să vină costumaţi în vedeta preferată. Vedeta trebuia să fi fost “oale şi ulcele” de ceva vreme. Asta era regula nopţii. “A fost una dintre cele mai reuşite petreceri pe care le-am dat vreodată”, a povestit el, spunând că probabil atunci au încolţit seminţele cărţii de acum. DeCaro a fost mereu interesat de ce au lăsat în urma lor marii artişti ai Americii (când au plecat pe lumea ailaltă), aşa că s-a apucat să colecţioneze reviste, ziare, almanahuri vechi, cărţi, monografii şi nu numai. (Mă întreb dacă în bogata lui colecţie s-o fi aflând şi “The Hollywood Vegetarian Cookbook” a Franciei Ruppen, pe care o am şi eu în biblioteca mea – dacă nu, promit să i-o împrumut la nevoie).
Cert este că, gurmand desăvârşit cum se află, De Caro a încercat - împreună cu soţul lui, Jim Colucci (cei doi fac parte din comunitatea americană de gay, lesbiene şi trasnsexuali şi sunt căsătoriţi, după legile de-acasă de la ei, din vara acestui an) - în propria-i bucătărie toate reţetele pe care le-a aflat, atribuite vedetelor. “Nu sunt sigur că toţi au creat reţetele despre care se crede că le aparţin. Unii dintre ei doar au lăsat să li se alăture numele unui fel de mâncare”, spunea în toiul nopţii de Halloween Frank DeCaro. “Dar acum, pas de-i mai întreabă dacă reţeta e a lor de-adevăratelea sau nu”, zice el prevalându-se de faptul că celebrităţile cu pricina sunt moarte. Toate.
Fantomele celor dragi şi reţetele lor preferate
Eu i-aş sugera să nu dispere şi să şi-o ia ca aliat într-o astfel de întreprindere pe Mary Ann Winkowski, cunoscut “investigator paranormal”, a cărei existenţă, de altfel, a inspirat şi un film de televiziune, realizat de CBS, “The Ghost Whisperer”.
Winkowski este un cunoscut vânător de fantome. Ea ţine să precizeze adeseori că nu este un “medium” clasic, nu intră în contact cu spiritele care au plecat deja în grădinile Paradisului (ori în focurile Gheenei), ci poate vorbi doar cu acelea care încă mai bântuie pe pământ. Adică... cu fantomele (ori cu cei aflaţi în Purgatoriu, în aşteptarea “autobuzului” care să-i ducă la destinaţia finală). De obicei îi ajută pe oameni să vorbească cu cei dragi, care au murit de curând. Nu găseşti butonii de argint ai bunicului, testamentul soţului sau reţeta mamei tale? O chemi pe Mary Ann. Cât nu e prea târziu...
Interesant e că din mai multe astfel de întâlniri paranormale, Mary Ann Winkowski a reuşit să afle reţete cât pentru o carte de bucate. “Mai mult de o sută de reţete”, scrie ea pe coperta cărţii “Beyound Delicious. The Ghost Whisperer's Cookbook. More than 100 recipes from the Dearly Departed”. Şi mai interesant este că Mary Ann afirmă că nu întotdeauna ea a cerut reţetele fantomelor, ci fantomele au venit la ea, cerându-i să le noteze. “Probabil că nu puteau pleca de pe pământ şi rămâneau să bântuie printre noi pentru că mai aveau ceva reţete de împărtăşit”, crede ea. N-a întrebat-o însă nimeni dacă ştie cumva ce s-a mai întâmplat cu fantomele alea după ce i-au dat reţetele. Şi-or fi găsit liniştea? Or fi ajuns în Rai?
Friptura de miel a lui Frank Sinatra
Dar să ne întoarcem la cartea lui Frank DeCaro, să o frunzărim şi să alegem o reţetă din ea. Ce-aţi zice de “Frank Sinatra's Barbecued Lamb”?
Piciorul de miel se va folosi cu tot cu os (e de preferat partea de sus, cu tot cu şold). Prepari o marinadă dintr-o cană de ulei de măsline, opt linguri de oţet de vin, doi căţei de ustuoi, o linguriţă de sare. Torni marinada într-o tavă adâncă, pui piciorul de miel cu pielea în sus şi îl ungi cu o jumătate de cană de muştar. Îl laşi aşa la marinat toată noaptea. A doua zi, pui piciorul de miel pe grillul fierbinte, cu partea unsă cu muştar în jos. Când se rumeneşte, îl întorci pe partea cealaltă. Ar trebui să stea pe grill cam o oră, oricum, nu mai puţin de 45 de minute. Pentru servire, se taie în felii foarte suţiri.
Articol publicat in editia online a Jurnalului National, la 1 nov 2011.
În bucătărie, pe urmele vedetelor de la Hollywood
Noaptea asta, un foarte îndrăgit realizator de emisiuni radio, ascultate în Statele Unite ale Americii şi-n Canada, deopotrivă, Frank DeCaro a lansat în direct, “pe unde”, “Cartea de bucate a celebrităţilor moarte” (“Dead Celebrity Cookbook”). De ce a ales noaptea de Halloween pentru lansare e lesne de înţeles. Iar ce se află între coperţile cărţii veţi afla citind mai departe. Toate vedetele din Era de Aur a Hollywoodului, cu reţetele şi anecdotica lor, şi-au dat întâlnire pentru un festin pantagruelic. Câştigătoarele statuetei Oscar Elizabeth Taylor şi Katharine Hepburn, comicii Lucille Ball şi John Ritter, Liberace, Frank Sinatra ş.a. DeCaro povestea că-ntr-o altă noapte de Halloween, în 1975, pe când era elev la un colegiu din New Jersey, a organizat o petrecere foarte reuşită, la care toţi trebuiau să vină costumaţi în vedeta preferată. Vedeta trebuia să fi fost “oale şi ulcele” de ceva vreme. Asta era regula nopţii. “A fost una dintre cele mai reuşite petreceri pe care le-am dat vreodată”, a povestit el, spunând că probabil atunci au încolţit seminţele cărţii de acum. DeCaro a fost mereu interesat de ce au lăsat în urma lor marii artişti ai Americii (când au plecat pe lumea ailaltă), aşa că s-a apucat să colecţioneze reviste, ziare, almanahuri vechi, cărţi, monografii şi nu numai. (Mă întreb dacă în bogata lui colecţie s-o fi aflând şi “The Hollywood Vegetarian Cookbook” a Franciei Ruppen, pe care o am şi eu în biblioteca mea – dacă nu, promit să i-o împrumut la nevoie).
Cert este că, gurmand desăvârşit cum se află, De Caro a încercat - împreună cu soţul lui, Jim Colucci (cei doi fac parte din comunitatea americană de gay, lesbiene şi trasnsexuali şi sunt căsătoriţi, după legile de-acasă de la ei, din vara acestui an) - în propria-i bucătărie toate reţetele pe care le-a aflat, atribuite vedetelor. “Nu sunt sigur că toţi au creat reţetele despre care se crede că le aparţin. Unii dintre ei doar au lăsat să li se alăture numele unui fel de mâncare”, spunea în toiul nopţii de Halloween Frank DeCaro. “Dar acum, pas de-i mai întreabă dacă reţeta e a lor de-adevăratelea sau nu”, zice el prevalându-se de faptul că celebrităţile cu pricina sunt moarte. Toate.
Fantomele celor dragi şi reţetele lor preferate
Eu i-aş sugera să nu dispere şi să şi-o ia ca aliat într-o astfel de întreprindere pe Mary Ann Winkowski, cunoscut “investigator paranormal”, a cărei existenţă, de altfel, a inspirat şi un film de televiziune, realizat de CBS, “The Ghost Whisperer”.
Winkowski este un cunoscut vânător de fantome. Ea ţine să precizeze adeseori că nu este un “medium” clasic, nu intră în contact cu spiritele care au plecat deja în grădinile Paradisului (ori în focurile Gheenei), ci poate vorbi doar cu acelea care încă mai bântuie pe pământ. Adică... cu fantomele (ori cu cei aflaţi în Purgatoriu, în aşteptarea “autobuzului” care să-i ducă la destinaţia finală). De obicei îi ajută pe oameni să vorbească cu cei dragi, care au murit de curând. Nu găseşti butonii de argint ai bunicului, testamentul soţului sau reţeta mamei tale? O chemi pe Mary Ann. Cât nu e prea târziu...
Interesant e că din mai multe astfel de întâlniri paranormale, Mary Ann Winkowski a reuşit să afle reţete cât pentru o carte de bucate. “Mai mult de o sută de reţete”, scrie ea pe coperta cărţii “Beyound Delicious. The Ghost Whisperer's Cookbook. More than 100 recipes from the Dearly Departed”. Şi mai interesant este că Mary Ann afirmă că nu întotdeauna ea a cerut reţetele fantomelor, ci fantomele au venit la ea, cerându-i să le noteze. “Probabil că nu puteau pleca de pe pământ şi rămâneau să bântuie printre noi pentru că mai aveau ceva reţete de împărtăşit”, crede ea. N-a întrebat-o însă nimeni dacă ştie cumva ce s-a mai întâmplat cu fantomele alea după ce i-au dat reţetele. Şi-or fi găsit liniştea? Or fi ajuns în Rai?
Friptura de miel a lui Frank Sinatra
Dar să ne întoarcem la cartea lui Frank DeCaro, să o frunzărim şi să alegem o reţetă din ea. Ce-aţi zice de “Frank Sinatra's Barbecued Lamb”?
Piciorul de miel se va folosi cu tot cu os (e de preferat partea de sus, cu tot cu şold). Prepari o marinadă dintr-o cană de ulei de măsline, opt linguri de oţet de vin, doi căţei de ustuoi, o linguriţă de sare. Torni marinada într-o tavă adâncă, pui piciorul de miel cu pielea în sus şi îl ungi cu o jumătate de cană de muştar. Îl laşi aşa la marinat toată noaptea. A doua zi, pui piciorul de miel pe grillul fierbinte, cu partea unsă cu muştar în jos. Când se rumeneşte, îl întorci pe partea cealaltă. Ar trebui să stea pe grill cam o oră, oricum, nu mai puţin de 45 de minute. Pentru servire, se taie în felii foarte suţiri.
Articol publicat in editia online a Jurnalului National, la 1 nov 2011.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)